18/10/2026
Războaiele prezentate drept misiuni de pace sunt VIOLENȚĂ.
Povara fiscală din Italia este VIOLENȚĂ.
Exportul democrației în lume este VIOLENȚĂ.
Faptul că doar 1% din cheltuielile militare globale ar fi suficient pentru a eradica foametea din lume este VIOLENȚĂ.
Salariile italienilor, care stagnează de 20 de ani, sunt VIOLENȚĂ.
Să crezi că stilul de viață occidental este cel mai bun și să vrei să-l impui cu forța celorlalți este VIOLENȚĂ.
Faptul că 6 din 10 familii italiene se chinuie să ajungă de la o lună la alta este VIOLENȚĂ.
Listele interminabile de așteptare pentru un consult medical sunt VIOLENȚĂ.
Impunerea tratamentelor medicale obligatorii este VIOLENȚĂ.
Miliardele de euro reprezentând datorii care vor apăsa asupra generațiilor viitoare, contractate de guvernul italian pentru a finanța reînarmarea, sunt VIOLENȚĂ.
Faptul că statul nu investește nimic în securizarea teritoriului sau în prevenție, în ciuda estimărilor oficiale potrivit cărora 94% dintre comunele italiene sunt expuse riscului hidrogeologic, este VIOLENȚĂ.
Iar faptul că, în același timp, cheltuiește miliarde pentru proiecte absurde și lipsite de sens, precum podul peste Strâmtoarea Messina sau linia feroviară de mare viteză TAV, este VIOLENȚĂ.
Un sistem care se învârte în jurul zeului ban este VIOLENȚĂ.
Faptul că 1% dintre oamenii lumii dețin mai multă bogăție și putere decât restul de 99% al umanității este VIOLENȚĂ.
O societate bazată pe competiție, consumism și uniformizare este VIOLENȚĂ.
Desigur, și un geam de vitrină spart reprezintă un act de violență, dar uneori este o consecință, nu cauza. Alteori, așa cm s-a mai întâmplat în trecut, este rezultatul acțiunilor unor persoane infiltrate în mod intenționat tocmai pentru a face acest lucru.
De fiecare dată, aceeași poveste, același scenariu care se repetă: zeci de mii de oameni ies în stradă și protestează pașnic, iar nimănui nu-i pasă, în timp ce puținii care provoacă dezordine și haos monopolizează atenția presei și a opiniei publice.
În sud, oamenii protestează pașnic de zile întregi și nimeni nu le-a acordat nicio atenție!
Și iată cm un geam de vitrină spart devine mai important decât toate celelalte lucruri.
„Violența împotriva statului! Uitați-vă cu toții! Indignați-vă!”
Mai ales că acest lucru va deveni un pretext justificat pentru noi măsuri represive, controale și restricții. Dar totul este pentru siguranța noastră, așadar să fie binevenite, așa să fie. Pachetul de măsuri este deja pregătit. Veți vedea cât de repede va reveni în actualitate și cm va fi primit de toată lumea cu brațele deschise.
În timp ce violența statului, mult mai insidioasă, structurală, cotidiană, normalizată și răspândită, trece, ca de fiecare dată, neobservată.
Dar este o violență reală, la fel de gravă sau chiar mai gravă, să obligi milioane de oameni să trăiască într-o nesiguranță permanentă.
Este violență să constrângi oamenii să muncească toată viața fără să-și poată permite vreodată o locuință.
Este violență să criminalizezi disidența, în timp ce justifici nedreptățile sistemice.
Să condamni doar violența vizibilă, fără să recunoști violența invizibilă care o generează, înseamnă să fii miop și naiv. Este ca și cm ai încerca să tratezi simptomele ignorând boala.
Atât timp cât vom continua să ne împărțim în războaie stupide între săraci, atât timp cât nu vom înțelege cine sunt adevărații dușmani, atât timp cât nu vom pune demnitatea umană mai presus de profit, această societate va continua să producă furie, conflict și disperare și, bineînțeles, de ambele părți, violență josnică și brutală.
